spițerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPIȚERÍE, spițerii, s. f. (
Pop.)
1. Farmacie. ♦ (La
pl.) Medicamente.
2. Știința farmaciei; profesiunea farmacistului. – Din
ngr. spetsaría.spițerie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spițeríe (
înv.,
pop.)
s. f.,
art. spițería, g.-d. art. spițeríei; pl. spițeríi, art. spițeríilespițerie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)spițerie f. farmacie.
spițerie (Dicționaru limbii românești, 1939)spițeríe f. (ngr.
spetziario, d. it.
spezieria; fr.
épicerie; germ.
spezerei). Farmacie.
spițerie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPIȚERÍE, spițerii, s. f. (
Pop.)
1. Farmacie. ♦ (La
pl.) Medicamente.
2. Știința farmaciei; profesia farmacistului. — Din
ngr. spetsaría.