speologie (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)SPEOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul complex al peșterilor și al vietuițoarelor din mediul subteran. Pronunțat:
spe-o-.
speologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPEOLOGÍE s. f. Știință care are ca obiect explorarea și studiul complex al peșterilor. [
Pr.:
spe-o-] –
Cf. fr. spéléologie.speologie (Dicționar de neologisme, 1986)SPEOLOGÍE s.f. Știință care studiază formarea peșterilor și viața din interiorul lor; speleologie. [Cf. fr.
spéléologie < gr.
speos – peșteră,
logos – știință].
speologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPEOLOGÍE s. f. știință care studiază formarea peșterilor și viața din interiorul lor. (după fr.
spéléologie)
speologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)speologíe (spe-o-) s. f.,
art. speología, g.-d. speologíi, art. speologíeispeologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPEOLOGÍE s. f. Știință care are ca obiect explorarea și studiul complex al peșterilor. [
Pr.:
spe-o-] —
Cf. fr. spéléologie.