speologic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPEOLÓGIC, -Ă, speologici, -ce, adj. Care aparține speologiei, privitor la speologie. [
Pr.:
-spe-o-] –
Speolog[ie] +
suf. -ic. Cf. fr. spéléologique.speologic (Dicționar de neologisme, 1986)SPEOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la speologie; speleologic. [Cf. fr.
spéléologique].
speologic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)speológic (spe-o-) adj. m.,
pl. speológici; f. speológică, pl. speológicespeologic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPEOLÓGIC, -Ă, speologici, -ce, adj. Care aparține speologiei, privitor la speologie. [
Pr.: -
spe-o-] —
Speolog[ie] +
suf. -
ie. Cf. fr. spéléologique.