spectator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SPECTATÓR, -OÁRE, spectatori, -oare, s. m. și
f. Persoană care asistă la un spectacol artistic sau la o competiție sportivă. ♦ Persoană martoră la o întâmplare, la un eveniment. –
Fr. spectateur (
lat. lit. spectator).
spectator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPECTATÓR, -OÁRE, spectatori, -oare, s. m. și
f. Persoană care asistă la un spectacol, la o competiție sportivă, la o ceremonie etc. ♦ Martor la o întâmplare, la un eveniment. – Din
fr. spectateur, lat. spectator.spectator (Dicționar de neologisme, 1986)SPECTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care asistă la un spectacol. ♦ Martor ocular la o întâmplare, la un eveniment etc. [Cf. lat.
spectator, fr.
spectateur].
spectator (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPECTATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care asistă la un spectacol. ◊ martor ocular (la o întâmplare). (< fr.
spectateur, lat.
spectator)
spectator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spectatór adj. m.,
s. m.,
pl. spectatóri; s. f. sg. și
pl. spectatoárespectator (Dicționaru limbii românești, 1939)*spectatór, -oáre s. (lat.
spectator, d.
spectare, a privi. V.
aștept, expectativ). Privitor (la un eveniment, la un spectacul).
spectator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)spectator m.
1. cel ce-i martur ocular al unui eveniment, al unui lucru;
2. cel ce azistă la o reprezentațiune teatrală.
spectator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPECTATÓR, -OÁRE, spectatori, -oare, s. m. și
f. Persoană care asistă la un spectacol, la o competiție sportivă, la o ceremonie etc. ♦ Martor ocular la o întâmplare, la un eveniment. — Din
fr. spéctateur, lat. spectator.