spectrofotometrie - explicat in DEX

spectrofotometrie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
SPECTROFOTOMETRÍE s. f. Ramură a opticii care se ocupă cu determinarea intensității radiațiilor monocromatice care constituie spectrul unei radiații compuse. – Fr. spectrophotométrie (<gr.).

spectrofotometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPECTROFOTOMETRÍE s. f. Ramură a opticii care se ocupă cu determinarea intensității radiațiilor monocromatice care constituie spectrul unei radiații compuse. – Din fr. spectrophotométrie.

spectrofotometrie (Dicționar de neologisme, 1986)
SPECTROFOTOMETRÍE s.f. Parte a opticii care se ocupă cu determinarea intensității radiațiilor monocromatice dintr-un spectru. [Gen. -iei. / < fr. spectrophotométrie].

spectrofotometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPECTROFOTOMETRÍE s. f. parte a opticii, determinarea intensității radiațiilor monocromatice dintr-un spectru. (< fr. spectrophotométrie)

spectrofotometrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spectrofotometríe (-me-tri-) s. f., art. spectrofotometría, g.-d. spectrofotometríi, art. spectrofotometríei

spectrofotometrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPECTROFOTOMETRÍE s. f. Ramură a opticii care se ocupă cu determinarea intensității radiațiilor monocromatice care constituie spectrul unei radiații compuse. — Din fr. spectrophotométrie.