spânzurătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPÂNZURĂTOÁRE, (
2)
spânzurători, s. f. 1. Spânzurare.
2. Instrument de execuție alcătuit de obicei dintr-un stâlp de care se atârnă o funie prevăzută cu un laț în care se introduce capul condamnatului la moarte. –
Spânzura +
suf. -ătoare.