spânzurătoare - explicat in DEX

spânzurătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPÂNZURĂTOÁRE, (2) spânzurători, s. f. 1. Spânzurare. 2. Instrument de execuție alcătuit de obicei dintr-un stâlp de care se atârnă o funie prevăzută cu un laț în care se introduce capul condamnatului la moarte. – Spânzura + suf. -ătoare.

spânzurătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spânzurătoáre s. f., g.-d. art. spânzurătórii; (obiecte) pl. spânzurătóri

spânzurătoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spânzurătoare f. trei lemne în formă triangulară servind ca instrument de supliciu pentru condamnați.

spânzurătoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPÂNZURĂTOÁRE, (2) spânzurători, s. f. 1. Spânzurare. 2. Instrument de execuție alcătuit de obicei dintr-un stâlp de care se atârnă o funie prevăzută cu un laț în care se introduce capul condamnatului la moarte. — Spânzura + suf. -ătoare.