spahie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)spahíe1 s.f. (reg.) nărav, obicei rău; manie.
spahie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)spahíe (-íi), s. f. – (Banat) Proprietar, deținător de terenuri. –
Var. spăie. Sb. spahija (Candrea).
spahie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SPAHÍE, spahii, s. m. (
Reg.) Mare proprietar de pământ; moșier, boier. –
Sb. spahija.