sottovoce (Dicționarul explicativ al limbii române, 1975 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SÓTTO-VÓCE adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) În surdină, cu voce scăzută, discret. –
Loc. it.sottovoce (Dicționar de neologisme, 1986)SOTTO-VÓCE adv. (
Muz.; ca indicație de execuție) Discret, în surdină, cu jumătate de voce. [< it.
sotto-voce].
sottovoce (Marele dicționar de neologisme, 2000)SÓTTO-VÓCE adv. (muz.) cu vocea pe jumătate, cu intensitatea scăzută. (< it.
sotto-voce)
sottovoce (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sotto-vóce (it.) adv.
sottovoce (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÓTTO-VÓCE adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) în surdină, cu voce scăzută, discret. [Scris și:
soto-] —
Loc. it.