sotnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÓTNIC, sotnici, s. m. Comandant al unei sotnii. – Din
rus. sotnik.sotnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sótnic s. m.,
pl. sótnicisotnic (Dicționaru limbii românești, 1939)sótnic, -ă m. și f. (rus.
sótnik, centurion, sutaș, căpitan).
Mold. Vechĭ. Căpitan de Cazacĭ.
Azĭ Fam. A rămînea sotnic, a sta loculuĭ ca o santinelă:
nu rămîn sotnicĭ la locu lor de cît aghezmuițiĭ din juru meselor (Adela Xen. Uragan, 260).
A sta sotnic lîngă cineva, a sta batal, a te ținea de el ca să execute:
icoana morțiĭ sta sotnică înaintea drumuluĭ (ib. 302).
A fi sotnic, a fi liber (fără grijă). V.
oturac.sotnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÓTNIC, sotnici, s. m. Comandant al unei sotnii. — Din
rus. sotnik.