sotnie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÓTNIE, sotnii, s. f. Veche unitate de cavalerie căzăcească compusă din o sută de oameni. – Din
rus. sotnea.sotnie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sótnie (-ii), s. f. – Escadron de soldați ruși.
Rus. sotnja. –
Der. sotnic, s. m. (căpitan;
Mod., paznic de turn), din
rus. sotnik.sotnie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sótnie (-ni-e) s. f.,
art. sótnia (-ni-a), g.-d. art. sótniei; pl. sótnii, art. sótniile (-ni-i-)sotnie (Dicționaru limbii românești, 1939)sótnie f. (rus.
sótnĕa, o sută de oamenĭ, de lucrurĭ, d.
sto, o sută). Escadron rusesc.
- Și
sótnă f, pl.
e (Amintirile Col. Solomon Oltean, Văleniĭ de Munte, 1910, 34 și 48).
sotnie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sotnie f. escadron căzăcesc:
o sotnie de Cazaci CR. [Rus. SOTNIĬA, lit. centurie].
sotnie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÓTNIE, sotnii, s. f. Veche unitate de cavalerie căzăcească compusă din o sută de soldați. — Din
rus. sotnea.