soroacă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)soroácă s.f. (înv.) pauză în psaltichie (în muzica vocală bisericească).
soroacă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)soroácă (-áce), s. f. –
1. Punct. –
2. Vers (în Biblie).
Sl. sroka (Tiktin).
Sec. XVII,
înv.soroacă (Dicționaru limbii românești, 1939)soroácă (
oa dift.) f., pl.
e (vsl.
sroka, punct, linie).
Vechĭ. Punct (ca semn de pauză în scris). Pauză (în psaltichie). Verset, stih (în biblie orĭ în psalmĭ). Cĭucure care desparte un grup de metaniĭ (mărgele).