sormait (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SORMAÍT s. n. Aliaj dur turnat pe bază de fier-crom, care conține și alte elemente precum și anumite cantități de carbon. –
Et. nec.sormait (Marele dicționar de neologisme, 2000)SORMÁIT s. n. aliaj dur al fierului, cu adaosuri de nichel, siliciu și mangan, material de încărcare a pieselor de mașini supuse la uzură mare.
sormait (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sormaít s. n., (tipuri)
pl. sormaítesormait (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SORMAÍT, (
2)
sormaite, s. n. 1. Aliaj dur turnat pe bază de fier-crom, care conține și alte elemente precum și anumite cantități de carbon.
2. (La
pl.) Tipuri de sormait (
1). —
Et. nec.