sorliță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
sórliță, sórlițe, s.f. (reg.) specie de vultur; zăgan, vulturul mieilor.
sorliță (Dicționaru limbii românești, 1939)
sórliță (Trans.) și súrliță (Ban.) f., pl. e (d. surlă, pin aluz. la țipet și rudă cu bg. usorlica, un fel de șoĭm, ostro-zurlica, un fel de șoarice cu botu ascuțit, și pilo-zurlec, gărgăriță de grîne). Un fel de vultur bărbos care răpește chear meĭ și copiĭ (gypáetus barbatus), numit și ceahlăŭ, cilihoĭ și zăgan. -Și șórliță (Biblia 1819, 11, 14) și sórlă (Nț.). V. gaĭe, gripă 1 și aliet.
sorliță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sorliță f. Tr. vulturul mieilor care răpește chiar și copii (Gypaetus barbatus). [Banat șurliță: origină necunoscută].