sorginte - explicat in DEX

sorginte (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SORGÍNTE, sorginți, s. f. 1. (Livr.) Izvor, sursă, origine. 2. (Înv.) Izvor de apă. – Din it. sorgente.

sorginte (Dicționar de neologisme, 1986)
SORGÍNTE s.f. (Liv.) Izvor, sursă (de informații); origine. [Pl. -nți. / < it. sorgente].

sorginte (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SORGÍNTE s. f. izvor, sursă; origine. (< it. sorgente)

sorginte (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
SORGÍNTE, (1) sorginte, s. f., (2) sorginți, s. m. 1. (Livresc) Izvor, sursă de informații; origine. 2. (Înv.) Izvor de apă. – It. sorgente.

sorginte (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sorgínte s. f. – Sursă, izvor. It. sorgente.

sorginte (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sorgínte (livr.) s. f., g.-d. art. sorgínții; pl. sorgínți

sorginte (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sorgínte f., pl. țĭ (it sorgente, izvor, d. sórgere, lat. surgere, a izvorî. V. sursă). Rar. Izvor: sorgintea Dunăriĭ, soarele e sorgintea luminiĭ. Fig. Sorgintea uneĭ informațiunĭ.

sorginte (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sorginte f. izvor.

sorginte (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SORGÍNTE, sorginți, s. f. 1. (Livr.) Izvor, sursă (de informații); origine. 2. (înv.) Izvor de apă. — Din it. sorgente.