sorg (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SORG s. m. Plantă furajeră anuală din familia gramineelor, rezistentă la secetă, cu frunze lungi, mari și cu inflorescențe în formă de panicul
(Sorghum vulgare). – Din
fr. sorgho, it. sorgo.sorg (Marele dicționar de neologisme, 2000)SORG s. m. plantă graminee furajeră, rezistentă la secetă, cu frunze liniare mari și cu inflorescență în formă de panicul. (< fr.
sorgho, it.
sorgo)
sorg (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SORG (‹
fr.,
it.)
s. n. Plantă furajeră anuală din familia gramineelor, robustă, rezistentă la secetă, cu tulpini, de înălțimi variabile (0,5-4 m), cu frunze liniare mari și cu inflorescență în formă de panicul răsfirat sau compact, pe care se formează cariopse comprimate (mici boave) albe, roșcate sau brune (
Sorghum vulgare). Cultivată încă din
Antic. în India și Africa Ecuatorială. Este unul dintre alimentele de bază ale negrilor din Africa, în India și al unei însemnate părți din populația Chinei, a Orientului Apropiat și a Egiptului. La noi este cultivat îndeosebi în scopuri furajere; la una dintre varietăți paniculul este folosit ca materie primă pentru mături. În lume se cunosc încă
c. 50 de specii, anuale sau perene, din genul
Sorghum.sorg (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sorg s. m.sorg (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SORG s. m. Plantă furajeră anuală din familia gramineeior, rezistentă la secetă, cu frunze lungi, mari și cu inflorescențe în formă de panicul (
Sorghum vulgare). — Din
fr. sorgho, it. sorgo.