soresc (Dicționaru limbii românești, 1939)
sorésc v. tr. (d. soare). Expun la soare: a sori hainele, așternuturile; baba se sorea la ultimele raze ale unuĭ soare de toamnă.
soresc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
soresc a. de soare: părea că este o zină sorească PANN.