sordid - explicat in DEX

sordid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SORDÍD, -Ă, sordizi, -de, adj. (Livr.) Murdar; dezgustător. ♦ Fig. Interesat în mod exagerat; meschin. – Din fr. sordide, lat. sordidus.

sordid (Dicționar de neologisme, 1986)
SORDÍD, -Ă adj. Murdar; dezgustător. ♦ (Despre persoane; fig.) Meschin. [Cf. fr. sordide, lat. sordidus].

sordid (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SORDÍD, -Ă adj. 1. murdar; dezgustător. 2. (despre persoane; fig.) meschin. (< fr. sordide, lat. sordidus)

sordid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sordíd adj. m., pl. sordízi; f. sordídă, pl. sordíde

sordid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SORDÍD, -Ă, sordizi, -de, adj. Murdar; dezgustător. ♦ Fig. Interesat în mod exagerat; meschin. — Din fr. sordide, lat. sordidus.