sorean - explicat in DEX

sorean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOREÁN, soreni, s. m. (Iht.; pop.) Obleț. – Soare + suf. -ean.

sorean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
soreán (pop.) s. m., pl. soréni

sorean (Dicționaru limbii românești, 1939)
soreán și zoreán m., pl. enĭ (Cp. cu rut. zorĕányĭ, înstelat, d. zórĕa, stea, pin aluz. al asemănarea luĭ cu ocheana. V. ocheană 2). Est. Un mic pește argintiŭ numit și săbioară (alburnus lúcidus), maĭ mic de cît ocheana, cu care seamănă perfect. – în Olt. și soreață, pl. ețe? La Tkt. zorean, alt pește (blicca), care e un fel de plătică. V. obleț și rîbiță.

sorean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sorean m. Mold. soiu de pește cu solzii lucitori numit și soreață (Alburnus lucidus). [Derivat din soare].

sorean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOREÁN, soreni, s. m. (Iht; pop.) Obleț. — Soare + suf. -ean.