sorcufrate (Dicționaru limbii românești, 1939)
sor-cu-fráte m. (V. sor 1). Vest. Scrab.
sorcufrate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sor-cu-frate f. plantă cu florile galbene-aurii, crește prin păduri, joacă un rol în descântece și fermece (Melampyrum nemorosum).