sorbitură - explicat in DEX

sorbitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SORBITÚRĂ, sorbituri, s. f. 1. Sorbire. ♦ Cantitate de lichid care se poate sorbi dintr-o dată; înghițitură, dușcă. 2. (Reg.) Mâncare lichidă; zeamă, supă, ciorbă. – Sorbi + suf. -tură.

sorbitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sorbitúră s. f., g.-d. art. sorbitúrii; pl. sorbitúri

sorbitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
sorbitúră f., pl. ĭ. Modu de a sorbi, înghițitură sorbită: din cîteva sorbiturĭ a golit ceașca. Fertură, udătură, mîncare ferbinte care se soarbe (ca cĭorba, supa). V. uscătură.

sorbitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sorbitură f. 1. rezultatul sorbirii; 2. ceea ce se soarbe, băutură: bucate și sorbituri gustoase; 3. dușcă: dintr’o sorbitură.

sorbitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SORBITÚRĂ, sorbituri, s. f. 1. Sorbire. ♦ Cantitate de lichid care se poate sorbi dintr-o dată; înghițitură, dușcă. 2. (Reg.) Mâncare lichidă; zeamă, supă, ciorbă. — Sorbi + suf. -tură.