sorbitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SORBITÚRĂ, sorbituri, s. f. 1. Sorbire. ♦ Cantitate de lichid care se poate sorbi dintr-o dată; înghițitură, dușcă.
2. (
Reg.) Mâncare lichidă; zeamă, supă, ciorbă. –
Sorbi +
suf. -tură.