sorbitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SORBITÓR, -OÁRE, sorbitori, -oare, adj. Care soarbe sau absoarbe. –
Sorbi +
suf. -tor.sorbitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sorbitór adj. m.,
pl. sorbitóri; f. sg. și
pl. sorbitoáresorbitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SORBITÓR, -OÁRE, sorbitori, -oare, adj. Care soarbe sau absoarbe. —
Sorbi +
suf. -
tor.