sona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SONÁ, sonéz, vb. I.
Refl. (
Fam.; despre oameni) A-și pierde judecata, a se țicni. – După
fr. sonné.sona (Dicționar de neologisme, 1986)SONA- v.
son-.
sona (Marele dicționar de neologisme, 2000)SONÁ vb. refl. (fam.; despre oameni) a-și pierde judecata, a se țicni. (după fr.
soné)
sona (Dicționar de argou al limbii române, 2007)sona, sonez v. r. a înnebuni
sona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SONÁ, sonez, vb. I.
Refl. (
Fam.; despre oameni) A-și pierde judecata, a se țicni. — După
fr. sonné.