solvi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SOLVÍ,solv, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) dizolva. [Prez. ind. și: solvésc] – Din lat. solvere.
solvi(Dicționar de neologisme, 1986) SOLVÍvb. IV. tr., refl. A (se) dizolva. [P.i. solv. / < lat. solvere].
solvi(Marele dicționar de neologisme, 2000) SOLVÍvb. tr., refl. a (se) dizolva. (< lat. solvere)
solvi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) solví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sólvă / solvéște, imperf. 3 sg. solveá; conj. prez. 3 să sólve / să solveáscă
solvi(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SOLVÍ,solv, vb. IV. Tranz. și refl. (înv.) A (se) dizolva. [Prez. ind. și: solvesc] — Din lat. solvere.