solvire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOLVÍRE, solviri, s. f. Acțiunea de
a (se) solvi și rezultatul ei; dizolvare. –
V. solvi.solvire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)solvíre s. f.,
g.-d. art. solvírii; pl. solvírisolvire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOLVÍRE, solviri, s. f. Acțiunea de
a (se) solvi și rezultatul ei; dizolvare. —
V. solvi.