solvabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOLVABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi solvabil; solvență. – Din
fr. solvabilité.solvabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)SOLVABILITÁTE s.f. Situația celui solvabil; solvență. [Cf. fr.
solvabilité].
solvabilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)SOLVABILITÁTE s. f. situația celui solvabil; solvență. (< fr.
solvabilité)
solvabilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)solvabilitáte s. f.,
g.-d. art. solvabilitắțiisolvabilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*solvabilitáte f. (fr.
solvabilité). Calitatea de a fi solvabil.
solvabilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)solvabilitate f. calitatea celui solvabil.
solvabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOLVABILITÁTE s. f. însușirea de a fi solvabil; solvență. — Din
fr. solvabilité.