solvabil - explicat in DEX

solvabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOLVÁBIL, -Ă, solvabili, -e, adj. Care dispune de suficiente mijloace bănești sau bunuri pentru a-și îndeplini la termen obligațiile; care plătește prompt, bun de plată; solvent². – Din fr. solvable.

solvabil (Dicționar de neologisme, 1986)
SOLVÁBIL, -Ă adj. Care are cu ce plăti. [Cf. fr. solvable < lat. solvere – a plăti].

solvabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SOLVÁBIL, -Ă adj. (despre un debitor) care are cu ce plăti; solvent² (II). (< fr. solvable)

solvabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
solvábil adj. m., pl. solvábili; f. solvábilă, pl. solvábile

solvabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*solvábil, -ă adj. (fr. solvable, d. lat. solvere, a plăti. V. solubil). Bun platnic: chiriaș solvabil.

solvabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
solvabil a. bun platnic.

solvabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOLVÁBIL, -Ă, solvabili, -e, adj. Care dispune de suficiente mijloace bănești sau bunuri pentru a-și îndeplini la termen obligațiile; care plătește prompt, bun de plată; solvent². — Din fr. solvable.