soili (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)soilí (-lésc, -ít), vb. – (
Arg.) A dormi. –
Var. suili. Origine incertă. Se consideră
der. din
țig. sov, part. suto „a dormi” (Graur 187; Juilland 174); dar această explicație este insuficientă
cf. Vasiliu,
GS, VII, 125. Cuvîntul ne apare cu sensuri foarte diferite și în general prost definite, ca de pildă „a se îmbăta” sau „a se îndrăgosti” sau „a pierde timpul”. Ar putea fi
vb. soi „a murdări”, cu
suf. expresiv
-li și cu sensul special de „a ejacula”.
soili (Dicționar de argou al limbii române, 2007)soili, soilesc v. i. a dormi