soia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÓIA s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici, albe sau violete și cu fructul în formă de păstaie, având semințele bogate în grăsimi și protide, folosite în industria alimentară, în farmacie etc. (
Glycine hispida). – Din
fr. soja, soya, germ. Soja.soia (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)SOIA s.f. Plantă anuală din fam. leguminoaselor (
Glycine hispida, Glycine maxima), utilizată ca plantă furajeră, iar boabele de soia și în alimentația umană, soia fiind una din cele cinci semințe sfinte ale Chinei. Există boabe de soia galbene, verzi, roșii și negre. Din ele se prepară ulei de soia, tofu („brânză de soia”), miso (pastă dulce de soia), făină de soia, din care se produc harusame (tăiței subțiri, transparenți ca sticla); preponderent, din soia se obține așa-numita carne vegetală, un extract de proteine vegetale utilizat ca înlocuitor de carne în preparatele dietetice, iar semințele încolțite de soia sunt foarte apreciate ca ingrediente delicate în diverse preparate culinare.
soia (Dicționar de neologisme, 1986)SÓIA s.f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, originară din Asia, ale cărei semințe sunt folosite în industria alimentară, în farmacie etc. [< fr.
soja, soya].
soia (Marele dicționar de neologisme, 2000)SÓIA s. f. plantă erbacee leguminoasă, originară din Asia, ale cărei semințe, bogate în grăsimi și în proteine, sunt folosite în industria alimentară, în farmacie etc. (< fr.
soja, soya, germ.
Soja)
soia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sóia s. f.,
g.-d. art. sóieisoia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÓIA s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici, albe sau violete și cu fructul în formă de păstaie, având semințele bogate îii grăsimi și protide, folosite în industria alimentară, în farmacie etc. (
Glycine hispida). — Din
fr. soja, soya, germ. Soja.