sofragiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOFRAGÍU s. m. v. sufragiu1.sofragiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)sofragíŭ și
su- m. (turc.
sofracy). Stolnic. Stolnicel, slugă de sofragerie.
sofragiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sofragiu m. îngrijitor de masă și tacâmuri (într’o casă boierească):
unde să găsesc eu talgere, cocoană?... că nu-s sofragiu AL. [Turc. SOFRADJI].
sofragiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOFRAGÍU s. m. v. sufragiu1.