șofran (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘOFRÁN, șofrani, s. m. 1. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu florile violete cu linii purpurii, din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă, folosită în medicină, în bucătărie și în industrie
(Crocus sativus). ♦
P. ext. Substanță colorantă extrasă din această plantă.
2. (
Bot.) Șofrănel (
1). – Din
rus. șafran, pol. szafran.