socote (Dicționaru limbii românești, 1939)sócote și
sóhote f. pl. (vsl. bg. Sîrb.
suhota, uscăcĭune; bg. sîrb.
sušica, oftică; rut.
suhóti, rus.
suhótka, oftică. V.
suhat). Atrepsie.
socotè (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)socotè f. Mold. boală ce capătă copiii la înțărcare, numită și
boală căinească. [Și
sohotè: origină necunoscută].