snoavă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SNOÁVĂ, snoave, s. f. Mică povestire (de tip popular) cu conținut anecdotic. – Din
sl. iz nova „din nou”.
snoavă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)snoávă s. f.,
g.-d. art. snoávei; pl. snoávesnoavă (Dicționaru limbii românești, 1939)snoávă, V.
znoavă.snoavă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)snoavă f. anecdotă populară, istorioară comică. [Slav. IZŬ NOVA, iarăș, din nou (v.
isnoavă): lit. istorioară ce se repetă].
snoavă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SNOÁVĂ, snoave, s. f. Scurtă povestire folclorică, orală, cu conținut anecdotic, inspirată din viața de toate zilele. — Din
sl. iznova „din nou”.