snob - explicat in DEX

snob (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe s. m. și f., adj. (Persoană) care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă. – Din fr. snob.

snob (Dicționar de neologisme, 1986)
SNOB, -OÁBĂ s.m. și f. Persoană care admiră fără rezervă tot ceea ce este la modă. [< fr., engl. snob].

snob (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SNOB, -OÁBĂ s. m. f. cel care admiră fără rezervă tot ceea ce este la modă. (< fr. snob)

snob (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
snob adj. m., s. m., pl. snobi; adj. f., s. f. snoábă, pl. snoábe

snob (Dicționaru limbii românești, 1939)
*snob m. (fr. snob, d. engl. snob, id., și „cîrpacĭ, ucenic de cizmărie„. Se zice și că la universitatea din Cambridge, după numele studenților nenobilĭ, se scria sine nobilitate, lat. ”fără boĭerie„, prescurtat snob, și de acĭ înț. actual). Acela care admiră fără să priceapă și se preface că pricepe, acela care se ține prostește de modă orĭ de obiceiurĭ prosteștĭ. – Fem. snobă, pl. e.

snob (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
snob m. cel ce face pe nobil (fără a avea talentul și mijloacele).

snob (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe, s. m. și f., adj. (Persoană) care admiră și adoptă fară discernământ și cu orice preț tot ce este la modă. — Din fr. snob.