smălțuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SMĂLȚUITÓR, -OÁRE, smălțuituri, -oare, s. m. și
f. (Rar) Persoană care se îndeletnicește cu smălțuirea obiectelor; emailor. [
Pr.:
-țu-i-] –
Smălțui +
suf. -tor.smălțuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)smălțuitór (-țu-i-) s. m.,
pl. smălțuitórismălțuitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)smălțuitor m. cel ce smălțuește.
smălțuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SMĂLȚUITÓR, -OÁRE, smălțuitori, -oare, s. m. și
f. Persoană care se îndeletnicește cu smălțuirea obiectelor; emailor. [
Pr.: -
țu-i-] —
Smălțui +
suf. -
tor.