slutit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SLUTÍT, -Ă adj. v. sluțit.slutit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)slutit a. ciuntit:
câte oi slutite de fiarele cumplite GR. AL.
slutit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SLUTÍT, -Ă adj. v. sluțit.