smârcâială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SMÂRCÂIÁLĂ,smârcâieli, s. f. (Reg.) Smiorcăit1. – Smârcâi + suf. -eală.
smârcâială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) smârcâiálă (reg.) s. f., g.-d. art. smârcâiélii; pl. smârcâiéli
smârcâială(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SMÂRCÂIÁLĂ,smârcâieli, s. f. (Reg.) Smiorcăit1. — Smârcâi + suf. -eală.