smârcâi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SMÂRCÂÍ,smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.
smârcâi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) smârcâí(a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie
smârcâi(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SMÂRCÂÍ,smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. — Din sl. smrŭkati.