smârcos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SMÂRCÓS, -OÁSĂ, smârcoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Plin de smârcuri; mlăștinos. –
Smârc +
suf. -os.smârcos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)smârcós adj. m.,
pl. smârcóși; f. smârcoásă, pl. smârcoásesmârcos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SMÂRCÓS, -OÁSĂ, smârcoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Plin de smârcuri; mlăștinos. —
Smârc +
suf. -
os.