smredui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. (
Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din
sl. smurŭdĕtĩ.smredui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)smreduí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. smreduiésc, imperf. 3
sg. smreduiá; conj. prez. 3
să smreduiáscăsmredui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. (
înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. — Din
sl. smurŭdĕtĭ.smreduì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)smreduì v. (vorbă ieșită din uz) a molipsi (și
fig.):
o parte de norod smreduită de eresuri NEGR. [V.
smârdoare].