smreduire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SMREDUÍRE s. f. (Înv.) Faptul de a (se) smredui; molipsire, contaminare; p. ext. boală, suferință. – V. smredui.
smreduire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !smreduíre (înv.) s. f., g.-d. art. smreduírii; pl. smreduíri
smreduire(Dicționaru limbii românești, 1939) smreduíre f. Vechĭ. Miazmă: vîntu aduce smreduirĭ omorîtoare (Con. 247).
smreduire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SMREDUÍRE,smreduiri, s. f. (înv.) Faptul de a (se) smredui; molipsire, contaminare; p. ext. boală, suferință. — V. smredui.