smotru (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)smótru s. n. – Exercițiu, instrucție militară.
Var. șmotru. Rus. smotru (Cihac, II, 353; Miklosich,
Slaw. Elem., 48; Tiktin). –
Der. smotri, vb. (a face exercițiu, a exercita; a instrui, a pregăti, a învăța), din
rus. smotrĕtĭ. În
Mold.smotru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)smotru n. Mold. revistă militară, manevră:
după ce ne-a făcut smotru GHICA. [Rus. SMOTRŬ].