smotocire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SMOTOCÍRE,smotociri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a smotoci și rezultatul ei. – V. smotoci.
smotocire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) smotocíre (pop.) s. f., g.-d. art. smotocírii; pl. smotocíri
smotocire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SMOTOCÍRE,smotociri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a smotoci și rezultatul ei. — V. smotoci.