smotoci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV.
Tranz. (
Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfăni, a scărmăna. –
Cf. scr. smotok.smotoci (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)smotocí,
smotocésc, vb. IV (reg.)
1. a da, a trage cuiva o bătaie bună; a chelfăni, a părui, a scărmăna.
2. (în forma:
smotroci) a amesteca.
3. (despre puii de animal) a suge lovind tare cu capul în uger, trăgând cu putere.
smotoci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)smotocí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. smotocésc, imperf. 3
sg. smotoceá; conj. prez. 3
să smotoceáscăsmotoci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SMOTOCÍ, smotocesc, vb. IV.
Tranz. (
Pop.) A da, a trage cuiva o bătaie bună; a părui, a chelfani, a scărmăna. —
Cf. sb. smotok.