smotoceală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SMOTOCEÁLĂ, smotoceli, s. f. (
Pop.) Acțiunea de
a smotoci și rezultatul ei; păruială, chelfăneală. –
Smotoci +
suf. -eală.smotoceală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)smotoceálă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. smotocélii; pl. smotocélismotoceală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SMOTOCEÁLĂ, smotoceli, s. f. (
Pop.) Acțiunea de
a smotoci și rezultatul ei; păruială, chelfăneală. —
Smotoci +
suf. -
eală.