smochină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SMOCHÍNĂ, smochine, s. f. Fructul smochinului. – Din
sl. smokvina, bg. smokinja.smochină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)smochínă (-ne), s. f. – Fruct comestibil cărnos închis într-un receptacul.
Sl. smokvina (Miklosich,
Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 353; Conev 49),
cf. bg. smokin, sb. smovka. –
Der. smochin, s. m. (arbore, Ficus carica);
smochini, vb. refl. (a se zbîrci, a se încreți);
smochineț, s. n. (mulțime de smochini).
smochină (Dicționar de argou al limbii române, 2007)smochină, smochine s. f. om sfrijit / firav.
smochină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SMOCHÍNĂ (‹
bg.)
s. f. Fruct al smochinului, suculent, bogat în vitamine, calciu și zaharuri. Se consumă deshidratate și prelucrate (gemuri, dulcețuri) și mai puțin proaspete. Au și proprietăți terapeutice (astringente, laxative, tonice, vermifuge, relaxante etc.).
smochină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SMOCHINĂ, Nichita P. (1894-1980,
n. Mhala-Tiraspol), jurist, istoric, etnograf, folclorist și om politic român.
M. de onoare al
Acad. (1924). Director al revistei „Moldova Nouă” și al ziarului „Transnistria”; a colaborat la „Cercetări istorice”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața Basarabiei”. A făcut cunoscute cercurilor internaționale problemele românilor din Transnistria. Studii despre istoria economică, socială și culturală a românilor transnistreni („Anul Nou la moldovenii de peste Nistru”, „Din trecutul românesc al Transnistriei”, „Din literatura populară a românilor de peste Nistru”, „Din anuarul românilor transnistreni. Masacrele de la Nistru”).
smochină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)smochínă s. f.,
g.-d. art. smochínei; pl. smochínesmochină (Dicționaru limbii românești, 1939)smochínă și
zmochínă f, pl.
e (vsl.
smokŭvina, smkynŭ, smochină; bg.
smokinĕa, smokya), sîrb. rus. pol. ceh.
smokva). Fructu smochinuluĭ, mare cît o pară, compus din receptaculu devenit cărnos, dulce, suculent și gustos:
renumitele smochine de Smirna. (În comerciŭ ele se vînd turtite. În cutiĭ și săculețe, saŭ înșirate pe o smicea:
un șirag saŭ un taban de smochine. – La Dos.
somchină. În Ap. Vor.
smóchie.smochină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)smochină f. fructul smochinului, anume receptaculul său devenit cărnos, dulce și suculent:
smochine de Santorin.smochină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SMOCHÍNĂ, smochine, s. f. Fructul smochinului. — Din
sl. smokina, bg. smokinja.