smiorcăire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SMIORCĂÍRE,smiorcăiri, s. f. Acțiunea de a (se) smiorcăi și rezultatul ei. – V. smiorcăi.
smiorcăire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) smiorcăíre s. f., g.-d. art. smiorcăírii; pl. smiorcăíri
smiorcăire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SMIORCĂÍRE,smiorcăiri, s. f. Acțiunea de a (se) smiorcăi și rezultatul ei. — V. smiorcăi.