smiorcăială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SMIORCĂIÁLĂ,smiorcăieli, s. f. Smiorcăit1. [Pr.: -că-ia-] – Smiorcăi + suf. -eală.
smiorcăială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) smiorcăiálă s. f., g.-d. art. smiorcăiélii; pl. smiorcăiéli
smiorcăială(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SMIORCĂIÁLĂ,smiorcăieli, s. f. Smiorcăit1. [Pr.: -că-ia-] — Smiorcăi + suf. -eală.