smint (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)smint, sminți, s.m. (reg.) nebun.
smint (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SMINT, -Ă, sminți, -te, s. m. și
f. (
Reg.) Smintit, zăpăcit. – Postverbal al lui
sminti.